Cheile Varghisului – Raport de tura
Drumetie la Cheile Varghisului – 8 iulie 2023
Ne-am intalnit in fata garii sambata dimineata. Veselia simtita se datora, cred revederii;
de mult nu ne mai intalnisem in grup mai mare (21 persoane).
Am plecat cu microbuzul la 9:05. Soseaua care porneste din satul Varghis spre chei este
asfaltata aproape in intregime dar este ingusta de o banda; intalnirile cu alte vehicule se
rezolva uneori cu putina dificultate. Am ajuns in parcare la ora 10:45.
La bariera de la intrarea in prima poiana se plateste taxa pentru rezervatie (10 lei).
Spre surprinderea noastra cheile pareau destul de aglomerate; erau si multe familii cu
copii si adulti care deja veneau in sens contrar. In locurile mai inguste cu stanci sau la
capetele podurilor trebuia asteptat. La podete (in total 10 poduri – unele fixe, altele
suspendate si o platforma paralela cu malul stang) pot trece deodata 1 – 2 persoane. La
trecerea unora mai lungi dintre cele suspendate miscarea era semnificativa ducand la
cresterea adrenalinei.
La pestera Orban Balazs (Pestera Mare) au urcat cam jumatate dintre noi; restul, care o
mai vizitasem, am asteptat aproximativ o ora. Cativa am intrat in pestera Sura Cailor care
are un traseu foarte scurt pana se ingusteaza.
Dupa reintalnire am continuat pe traseul cruce albastra pana la intrarea in poiana de la
Canton Tiglarie in jurul ore 14:15. Acolo am mancat, unii la umbra , altii la soare, iar dupa
o pauza a urmat drumul de intoarcere pe acelasi traseu.
Trei dintre noi am iutit pasul ca sa urcam la Grota Tatarilor; poteca este mai solicitanta si
atat la urcus cat si la coborare si mai greu de gasit neexistand nici un indicator.
Am ajuns pe rand inapoi la microbuz cam pe la ora 16:30. Intoarcerea am facut-o pe
soseaua asfaltata de pe malul drept al Oltului care s-a dovedit, ca de obicei mult mai
putin circulata.
Am sosit la gara la ora 19:15 obositi dar inca bine dispusi.
Text si fotografii: Romeo Hisom